Nasterea la Genesys- Arad

         Ma consider norocoasa nu doar pentru sarcina usoara ci si pentru sansa de a naste uman, intr-o clinica privata. Cum s-a intamplat asta? Cand auzeam povestile de groaza ale celor care au nascut in maternitati, dar nu numai de asta ci si de bolile cu care au iesit nou-nascutii din ele, amanam decizia de a ne hotari sa avem un copil. E frumos cand vine programat, cand ti-l doresti, si la noi asa a fost. E greu sa te hotarasti nu doar gandindu-te la cat de mult ti se va schimba viata dupa, cat de tare iti va afecta psihicul, fizicul, bugetul etc cat si pentru groaza de a naste undeva, unde fiind in imposibilitatea de a te mai ajuta singura, depinzi de niste persoane care asteapta atentii, si in clipele alea numai sa pui in buzunare nu mai ai chef...
         De ce am fost eu norocoasa? Pentru ca nu s-a deschis doar o clinica privata la noi in oras, ci doua si unde sunt doua exista si concurenta. Asa ca am profitat de concurenta dintre ele si chiar cand eram insarcinata in 3 luni, cei de la clinica Genesys au avut o promotie si anume, semnai contractul cu ei in luna decembrie, suma totala era 690 euro, jumatate plateai atunci, in decembrie la semnarea contractului , iar restul puteai oricand, pana la iesirea din clinica. Eu am platit 15 milioane in decembrie si restul de 14 milioane cand am iesit cu bebe din clinica.Doctorul l-am ales dupa ce am ales locatia si nu invers. La mine asa s-a nimerit, pentru ca doctorul care mi-a urmarit sarcina pana la 4 luni nu mi-a placut ca stil de comunicare, nu ne-am potrivit cum s-ar zice ,asa ca a fost perfect momentul sa-mi caut altul din clinica unde urma sa nasc, fara sa-mi para rau ca primul doctor nu era angajat la clinica Genesys. L-am ales pe doctorul Guset Grigore si vreau sa va spun ca am ales foarte bine. N-am mai cunoscut un doctor atat de calm, are un stil unic de a te linisti. La controale mergeam o data pe luna si plateam cate 90 ron.

       Termenul conform calculelor era 11 iunie, in 10 iunie am fost la control si doctorul mi-a spus cu seninatate sa vin maine "sa-l scoatem". Mi-a spus asta cu seninatate si pe un ton de gluma ca pe loc m-a linistit si chiar am zambit si eu, desi mi-era groaza...Seara de dinainte mi-am petrecut-o cu gandul la ce-o sa urmeze, frica de necunoscut, de operatie, frica cea mai puternica ce-o are orice mamica si anume :"E copilul sanatos?"

       Eram putin bulversata si de faptul ca nu stiam ce sa-mi pun cu mine. De la clinica mi-au spus ca nu trebuie sa aduc nimic, dar dupa ce am citit pe net liste nesfarsite cu bagajul celor care nasteau la maternitati, mi se parea ciudat, sa ma duc cu mana goala. Asa ca mi-am pregatit o poseta, normala ca marime, in care mi-am pus actele, telefoanele si incarcatoarele, un tus negru si o pudra (pe care nu le-am folosit), periuta de dinti, pasta de dinti si lenjerie intima. 

        A doua zi la ora 9 m-am prezentat la clinica, mi s-au facut actele de internare si un control, control la care doctorul mi-a spus ca am un inceput de travaliu, dar eu n-am simtit nimic. Anestezia a fost epidurala, facuta ca la carte de un doctor extraordinar, David Dacian, care pe perioada operatiei a stat la capataiul meu. Stiu ca asta e rolul oricarui anestezist, dar el era acolo si ca sprijin moral. Mi-a vorbit tot timpul, mi-a descris ce se intampla cu mine, m-a linistit. A fost nu doar anestezistul meu ci si psihologul meu.
        Operatia a durat aproximativ o ora. Durere fizica nu am simtit deloc, pentru ca asa cum v-am mai spus, anestezia a fost perfecta, eram lucida dar nu ma durea nimic. Sotul nu a stat in sala de operatii, dar a stat in camera de langa, de unde putea urmari totul printr-o usa de sticla. Il vedeam ca-mi tot face cu mana si normal ca a facut si poze. Nu e genul care sa lesine la sange asa ca ar fi fost de-a dreptul incantat sa fie inauntru, dar daca s-a zis ca nu se poate nici n-am mai insistat. Senzatia pe care o ai cand iti vezi copilul si-i auzi plansetul pentru prima data nu se poate descrie, asa ca n-o s-o fac, pentru ca e un sentiment atat de profund incat fiecare trebuie sa-l simta pentru el. L-au dus sa-l curete si stiu ca imi suceam tare capul sa-i pot numara degetele de la maini si sa vad daca i-am "facut de toate" :) Dupa, m-au dus in salon, cu multe fire dupa mine si imi amintesc ca nici atunci nu m-a durut nimic.
        Am avut colega de salon. Daca printre cele care cititi postarea asta, va ganditi sa nasteti la genesys in arad, va recomand ca sa nu optati sa fiti singure in salon, sa alegeti salon cu doua paturi pentru ca eu am avut colega de salon, care a nascut cu o zi inaintea mea si vreau sa va spun ca a fost sprijinul meu in toata perioada aia, desi si ea era cu burtica taiata. Vedeam la ea cum o sa fiu eu maine, imi spunea fiecare etapa prin care urmeaza sa trec, la cald cum s-ar zice. Cand a plecat acasa, eu mai aveam de stat o zi in plus si a fost groaznic singura in salon. Eram monitorizata, aveam la mana o bratara care doar printr-o apasare alarma asistenta de garda. Dar psihic, mi-a lipsit in ultima noapte colega de camera. Eram in perioada aia doar noi doua in sectia de maternitate, ea fetita eu baietel. Si acum ne intalnim si vorbim la telefon:)
        Vineri am nascut si duminica aveam nevoie de pompa de muls. L-am trimis pe sotul dupa ea acasa, sa mi-o aduca sterilizata. Am avut una manuala, Avene, de la vara-mea. Daca n-o aveam nu stiu ce m-as fi facut fara ea. Cred ca pompa trebuie trecuta prima in orice lista data unei gravide. Pentru mine asta cu venirea laptelui a fost cel mai greu moment. Stiam de la o prietena ca daca nu te mulgi, desi te doare foarte tare, poti face mastita, asa ca am trecut peste durerea insuportabila si am "dat la pompa". A fost mai greu in primele zile, dar m-am descurcat atat de bine incat mi-am alaptat puiul pana la 1 an jumatate. Si stiti care e secretul? La iesirea din clinica mi-a cumparat sotul o cutie cu lapte praf, cutie pe care mi-am propus sa n-o deschid niciodata, sa fie doar asa ca sprijin psihic. Toate persoanele din jurul meu, de sex feminin desigur :) care mi-au spus ca au dat completare lapte praf inca de la inceput, au sfarsit alaptatul in 1-2 luni. Sunt sigura ca din cauza laptelui praf. Copilul primeste laptele mult mai usor prin biberon asa ca de ce sa lupte pentru laptele tau? N-am pregatit niciun ml de lapte praf, asa ca nu m-am chinuit cu sterilizatul si altele ce decurg din alaptatul la biberon. Cred ca desi pare usor sa alaptezi, ca no, nu te trezesti noaptea sa prepari laptele praf, nu cheltui bani pe lapte etc, e foarte greu psihic. Copilul poate fi alaptat doar de tine (mi se parea aiurea sa ma mulg, sa pun la frigider, sa sterilizez pe biberoane, asta mi-ar fi luat tot atata timp cat alaptatul, asa ca de ce sa privez copilul de placerea de a sta la sanul mamei), se trezeste noaptea si de dragul sanului, lucru pe care un copil hranit la biberon nu-l face, are colici mai puternice decat cel cu lapte praf, pentru ca inevitabil mama se mai scapa sa manance ceva ce-i cauzeaza bebelusului dureri de burtica. 

        Dar stiti ce e frumos? Ca acum ca va descriu voua experienta nasterii copilului meu, imi amintesc cu placere de tot ce s-a intamplat, n-a existat niciun moment urat, a fost o experienta minunata, chiar daca fizic doare, ca doar nu sunt un dovleac fara simturi, exista durere, dar nu psihica, si daca citesti experientele mamicilor care au nascut in maternitati, nu se plang neaparat ca le-a durut fizic, ci se plang de felul cum le-au facut sa se simta cei din jur, de felul cum le-au tratat cei care ar fi trebuit sa aiba grija de ele in momentele alea de neputinta, de groaza si frica. 
           Eee de asta ma consider eu o norocoasa, ca am avut sansa sa nasc uman,cu persoane dragute, fara sa simt macar un moment ca sunt o povara pentru ele. Si da, amintirea nasterii merita sa fie una placuta pentru orice femeie, asa ca va doresc sa aveti si voi asa amintiri frumoase.