miercuri, 30 octombrie 2013

O noua provocare-fond de ten Guerlain

    
     sursa
     Ieri eram agitata si trista, astazi m-am mai inveselit putin.
    Mami se simte bine dupa operatie, maine o sa iasa din spital si sper sa se refaca cat mai repede si lucrurile sa revina la normal.
     Astazi m-am intalnit cu draga de Ioana, prietena mea care este stabilita in Belgia si cu ajutorul ei o sa testez un nou fond de ten. Pana acum nu am avut sansa sa testez vreun fond de ten al acestui brand - Guerlain- insa cu ajutorul ei, am acest privilegiu:)
     Este vorba despre fondul de ten Lingerie de Peau de la Guerlain in nuanta #03. Am o cutiuta din aceasta minunatie, aproximez ca-mi va ajunge pentru vreo 5-6 aplicari, dar va anunt de pe acum ca o sa folosesc degetele pentru aplicarea lui, deoarece cu pensula Sigma tind sa cred ca pierd mult prea mult produs. Clar aplicarea este mult mai usoara cu pensula si finish-ul mult mai natural, dar prea "inghite" fondul de ten.
     Ioana este cea care mi-a oferit si Estee Lauder-ul nuanta Rattan spre testare, fondul de ten care a devenit The One pentru mine! Mi-ar fi placut ca fondul de ten perfect sa fie unul mai ieftin, dar uite ca nu s-a intamplat asa. Estee Lauder-ul double wear ma costa 160 ron si-l consum in 2 luni si jumatate. Sper ca acest fond de ten de la Guerlain sa nu aiba rezistenta, sa nu-mi placa nuanta si sa nu aiba acoperire buna. Ca daca mi-o placea...nici nu vreau sa ma gandesc. Un fond de ten Guerlain costa peste 50 euro asa ca... sper sa ma surprinda negativ:)

marți, 29 octombrie 2013

Sprijin pentru mama

In ultima perioada ati citit doar postari vesele pe blogul meu, din pacate in viata se mai intampla si  lucruri pe care nu avem cum sa le controlam si care ne scot din ritmul cotidian. Ma aflu si eu intr-o astfel de postura. Mama mea a suferit o operatie astazi, care desi era una programata, mi-a intors sufletul pe dos. Nu ma intind mai mult cu cuvintele, oboseala ma doboara dar trebuie s-o mentin in interior pentru ca trebuie sa-i transmit mamei doar incredere si energie. Aveti grija de mamicile voastre!

vineri, 18 octombrie 2013

De la mic la mare

   
                         sursa
 
     Desi sunt sigura ca am mai amintit asta pe blog, sunt mica de inaltime: 1.60m. Nu atat de mica incat sa am complexe si sa port tocuri de peste 10 cm, dar cateodata mai am de suferit din aceasta cauza.
     Este ca o facatura, toata viata am avut prietene inalte, de la 1.70 in sus. Astfel, inaltimea mea iesea si mai mult in evidenta. Insa, desi erau cu cativa ani mai tinere decat mine, cand eram impreuna, oamenii imi spuneau: aia mica. Indiferent de ce-o ziceau, ma faceau si inca ma fac sa ma simt tanara ca varsta, chiar daca ei se refereau/refera poate la altceva:) 

Frate-miu are 1.84. Cand o iau la rost pentru acest "defect", mama imi spune ca pentru mine n-a mai fost material:)
      Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu "in dulapul" (dressing) prietenelor mele si sa le admir rochiile. Eram corectata dupa: sunt bluze... Am probleme in a-mi da seama daca un obiect vestimentar este o rochie sau o bluza, trebuie neaparat sa citesc asta pe eticheta. Nu o data am venit acasa in culmea fericirii ca am achizitionat o rochie, care s-a dovedit a fi bluza. Pretul bun trebuia sa-mi dea de inteles asta...in general bluzele fiind mai ieftine decat rochiile.

     Trebuie sa va mai povestesc o intamplare, tot vis-a-vis de inaltime, petrecuta cu vreun an in urma. Aflandu-ma intr-un supermarket la cumparaturi, ma chinuiam sa ajung la raftul de sus, sa iau o punga de pufuleti pentru Tudor, care saliva de pofta langa mine. Incercam sa ma ridic pe carucior dar fara izbanda, nu era prevazut cu platforma aia din fata, care iti permite sa te urci pe ea (probabil ca majoritatea oamenilor de peste 1.70m considera acea platforma un suport pentru a pune bax-urile de apa, insa cei mici ii folosim rolul de scara) apoi, de nicaieri, deasupra capului meu se intinde usor o mana, mai mult aplecandu-se decat ridicandu-se, apuca punga si cu un zambet senin, mi-o intinde. Era o tipa de vreo 1.80-1.85.  I-am multumit frumos si am intrebat-o daca doreste sa-i dau ceva de pe raftul de jos...

Acasa ma descurc cu inaltatoare:) Desi initial le-am luat pentru Tudor, le folosesc si eu:)

Dupa cum vedeti, cei mici de inaltime suferim din aceasta cauza, insa sa stiti ca  exista si avantaje. Haideti sa vedem care sunt acestea:

Avantaje:

  • daca intri in pivnita si sunt panze de paianjeni, slabe sanse sa-ti ramana agatate pe frunte;
  • un pantalon mai lung poate fi scurtat, insa mai greu de facut mai lung;
  • putem manca mai multe dulciuri ...n-are legatura, stiu:))
  • putem deveni piloti de Formula 1 (spatiul este limitat si sunt preferate picioarele scurte);
  • mana mica in care totul pare mare...
  • fetele scunde isi gasesc mai usor parteneri deoarece barbatii sunt tot mai scunzi (Simona)


_______________________________________________________________________________

Dezavantaje:

  • nu puteam purta posete mari, parem ca caram niste saci;
  • daca scaunul soferului este defect si nu se poate trage mai in fata, avem nevoie de perne sub fund...multe perne sub fund (asa conduceam dacia lu' tati care avea scaunul defect si nu ajungeam la pedale);
  •  putem deveni mai usor victime in accidente de masina (suntem observati mai greu);
  • ne musca cainii direct de fund, nu de picioare;

*Toate cacofoniile de mai sunt sunt intentionate si acceptate de mine, sper ca si de voi
Astept idei din partea voastra, pentru completarea listei.
*Postarea am scris-o dupa ce am citit postarea Simonei, daca o cititi si pe-a ei, o sa va dati seama ce avem sau nu avem in comun:)

joi, 17 octombrie 2013

Produse consumate...sau nu



Văd că multe bloggeriţe postează în mod constant la această rubrică. Mie nu mi se potriveşte şi nu cred c-o să citiţi la mine pe blog acest gen de postări. 
Eu simt aşa: dacă tubul e gol, atunci înseamnă ca mi-a plăcut. Faptul ca e gol nu poate decât să mă întristeze, nu să mă bucur că l-am gătat. Eventual o să fac o postare/ambalaj gol deoarece o să mă plâng atâta că mi s-a terminat respectivul produs cosmetic, de nu mi-or ajunge lacrimile decât pentru un singur produs, nu pt două. Cel mai mult mă întristez când mi se termină un fond de ten. Şi asta se vede, fiind singurele produse de la care păstrez ambalajul. 
Cum mi se termină un şampon, un deodorant, un cleanser, îl zvârlu direct în gunoi, încă mă şi enervez că trebuie să-l duc până la tomberon. În schimb, când mi se termină fondul de ten, sticla goală rămâne la loc de cinste în sertarul cu cosmetice. Chiar săptămâna trecută mi-am schimbat locul destinat cosmeticelor şi am gasit toate aceste sticluţe. Am stat în cumpănă dacă să le mai păstrez sau nu şi mi-am dat seama că oricât aş vrea să le ţin, chiar nu mai am ce face cu ele. Plus de asta, noul sertar l-am organizat atât de bine, cu câte o cutie pt fiecare categorie în parte şi pt ele chiar nu mai aveam loc. 

Înainte de a le arunca, m-am pus să le fac poze. Am zâmbit după ce le-am văzut. Păreau ale unui vânzător de pe okazii, când colo sunt doar consumatorul lor:)
Îmi stârnesc atâtea amintiri plăcute aceste sticluţe ,transparente acum, odată maronii. După ce le-am aruncat în coşul de gunoi, m-am dus  şi le-am scos iar, părându-mi rău după ele şi gândindu-mă că poate mai am nevoie de ele pt poze, deoarece pe fundul sticluţelor mai era puţin produs. 

Apoi iar le-am aruncat şi le-am dus repede la tomberon afară, să nu mai am timp să mă răzgândesc. Însă de cele de la Estee Lauder nu m-am îndurat. Încă sper să mi-l cumpar în varianta de tester refill, la 200 ml şi atunci poate o să vreau să-l pun în sticluţe de 30 ml. Cred că ar fi o activitate bestială pt o seară de iarnă, când afară e ger iar eu să stau în casă la căldură, să golesc cu grijă în sticluţele mici:)
Asta vreau să primesc de Crăciun: 200 ml de fond de ten Estee Lauder Double Wear Nuanţa rattan. Chiar am fost cuminte Moşule...

duminică, 13 octombrie 2013

Am testat fondul de ten Bourjois Healthy Mix



Stiu că multa lume prefera fondurile de ten Burjois. Am fost atrasa de  vorbele de pe blogosfera atunci cand mi-am cumparat primul fond de ten Bourjois -Flower Perfection-deoarece mi se parea ca arata extraordinar de bine pe fata. 
Nu ma intelegeti gresit, sunt fonduri de ten mult mai scumpe si mai proaste decat acesta, ceea ce spun eu este strict parerea mea subiectiva bineinteles, ca doar n-oi zice ca mi-a placut, daca n-a fost asa. Oricum, voi cititi parerea mea plus inca 50-100 pareri si va faceti o parere proprie. 

Va spuneam ca Bourjois Flower Perfection exceleaza la capitolul acoperire. Acopera mai bine si decat Estee Lauder-ul, insa aceasta calitate este in van, daca nu sta bine si la rezistenta. Bourjois Healthy Mix sta bine si el la gradul de acoperire, nu acopera atat de bine ca fratele lui, Flower Perfection, dar tot are acoperire buna. Pacat ca nu rezista pe fata. 

L-am aplicat cu pensula Sigma F80 ,dar cred ca nu va mai fi necesar sa va specific asta de acum inainte, deoarece stiti ca de cand mi-am cumparat-o, doar pe ea o mai folosesc. Pe o vreme calduroasa de toamna, aprox 25-26 grade, fara efort fizic depus, la o ora si jumatate de la aplicare, aveam nasul de betivan, adica fondul de ten de pe nas a disparut cu desavarsire. 
Urasc cand se intampla asa ceva si dupa ce am descoperit asta in oglinda unui magazin, mi-a venit sa-mi bag capul in nisip, ca un strut. Fondul de ten perfect nu e cel cu care arati exceptional o ora-doua, ci cel care isi pastreaza calitatile pt cat mai mult timp si care iti ofera siguranta. 
Imaginati-va un june frumos, destept,care intoarce capete (si rochii:)) dar pe care nu puteti sa va bazati niciodata, care dispare din viata voastra atunci cand ai mai multa nevoie de prezenta lui, sau un tip normal, care e langa tine tot timpul si care nu te tradeaza niciodata. 

Junele este Bourjois-ul. Imediat dupa aplicare mi-a placut tare mult, desi e o idee mai deschisa nuanta decat mi s-ar potrivi mie. 

Bate putin spre galben (nu atat de tare ca rattan-ul), dar pentru un ten mai deschis e perfecta nuanta, nu duce deloc spre roz, asa ca cele care urmariti acest lucru la un fond de ten veti fi multumite. Se aplica foarte usor si nu-l simti pe fata dupa aplicare. Degeaba arata bine la inceput, daca extazul tine doar o ora. Nu rezista la transfer, la fel ca fratele lui, transferandu-se peste tot. Poate pe un ten uscat are alte apucaturi.

 Insa mi-a placut sa ma "joc" cu el. Daca vreti sa-l cumparati, neaparat incercati-l inainte, e pacat sa aruncati banii fara sa-l verificati. Eu am primit pliculetul cand mi-am cumparat o oja dintr-un magazin. Nu stiu cat este de nou aparut pe piata, nu stiu cat costa si nici macar cum este cotat de fete. O sa citesc despre el abia dupa, n-am vrut sa-mi fie influentata parerea si am vrut sa fiu maxim de subiectiva.
Multe poze la final.













O duminica frumoasa va doresc! Profitati de caldura de afara cat o mai tine!

joi, 10 octombrie 2013

Buburuza...şi neamu' ei


     Orice mămică, oricât s-ar strădui să fie perfectă, tot mai face şi greşeli. În acest capitol pot să includ şi melcul, o idee prostească ce-am avut-o,  de a transforma un animal, care n-are chiar nimic de-a face cu casa şi aici nu mă refer la casa lui, ci la casa mea, într-un animal de apartament. A trăit acest melc câteva zile în casa mea, apoi am făcut o mică rotaţie cu un altul (cititorii mei fideli ştiu cum a stat treaba). După două săptămâni închis într-o cutie, cutie din care era scos de Tudor la plimbare din ce în ce mai rar, săracul melc a crezut ca a venit noaptea polară şi a intrat în hibernare. Şi-a ţesut un fel de uşă mucilaginoasă şi gata, ne-a închis-o în faţă. 
     Ştiu că trebuia să-l ducem omeneşte, să-l aşezăm printre  frunze, în grădină, dar soacră-mea abia a aşteptat să uite Tudor de melc şi de fericire că a făcut asta, l-a aruncat de pe balcon (stau la patru). Mă mir, că ea e genul care şterge mâţa cu buretele la fund şi asta nu e o glumă ca să vă fac să râdeţi, e chiar adevărul. Avea o mâţă pe care a îmbuibat-o în aşa hal, că a făcut diabet şi s-a facut de vreo 6 kile. Umbla prin casă după ea, cu buretele s-o şteargă, că mâţa nu se mai putea linge. În fine, fiecare cu păsăricile lui. 
     Totul a reintrat în normal, asta până în această duminică când în vizită la maică-mea fiind, la casă cu curte şi grădină, iubirea lui Tudor s-a îndreptat brusc către o buburuză. Prima data am crezut că glumeşte:
   -Cum, să luăm buburuza acasă? Normal că am cedat.

     Mi se ridică părul pe şira spinării: lângă mine în pat se află o buburuză, care fiind închisă într-o cutie de plastic, face un zgomot de gândac, care încearcă să se elibereze. 
     Nu ştiu când o să public postarea asta, însă în momentul în care o scriu, coşmarul chiar se intamplă. Vreau să pun mâna să duc cutia din cameră, dar încep plânsetele. Mi-o merit, cu vârf şi  îndesat! 
     Şi ca să vă daţi seama de spaima ce-i în sufletul meu, trebuie să vă duc puţin în trecut, mai precis în urmă cu un an, când aflându-mă iar într-un moment de "scurtă inteligenţă", am desfăcut capacul care era bine aşezat peste scurgerea din baie, să pun furtunul de la maşina de spălat. Până mi-am realizat şi atunci greşeala, am trecut printr-o lună de calvar, cu câte o vizită tot la câteva zile. 
     Studenţii ştiu săracii cel mai bine cum e cu gândacii, din nefericire am aflat şi eu cum stă treaba. Primul gândac a intrat glorios pe scenă, chiar cu mine în pat. Nu ştiam că sunt atât de îndrăzneţi. Acum ştiu! Navigam pe internet, mai mult ca sigur citeam despre fonduri de ten, când deşi întuneric, în slaba lumina făcută de telefon, zăresc ceva negru în stanga mea. 
Deşi şocată de apariţie (era primul musafir), reuşesc să-mi sugrum urletul, care putea clar întrece în întensitate o sirena, de-i dădeam drumul şi neavând altceva la îndemană, arunc telefonul pe el. Făcând această mişcare, am rămas în beznă totală. Îl apăsam cu putere, dar nu era pe o suprafaţă tare, nu uitaţi că eram în pat şi el se afla lângă mine. Nu puteam ridica telefonul să văd dacă mai trăieşte, că telefonul constituia arma. 
Nu stiu cât timp a ţinut măcelul, cert e că am tot frecat telefonul pe gândac până m-au trecut toate apele. L-am ucis! Era mare!
     La o săptămână, aud mişcare în lada de jucării a lui Tudor. Prima dată am crezut că stă să cadă vreo maşinuţă neaşezată bine. Pe dracu! Musafirul numărul 2. Pe ăla l-am omorât cu spray-ul. Nu uitaţi că vizitele aveau loc între 1-2 noaptea, când Tudor dormea şi nu voiam să-l sperii şi pe el. Veneau la interval de 4-5 zile. Niciodată nu au fost doi deodată. Intram într-o stare de frică amestecată cu greaţă la fiecare zgomot al nopţii. Ştiu că la un moment dat auzeam foşnet sub pernă şi vă puteţi imagina că erau doar bătaile inimii mele, care vibrau în tot patul? Dacă trag o linie, cred că au fost 5-6 musafiri. Am citit atâta pe net despre scârboşenii...toţi scriau că e important de găsit locul de intrare în casă. Treptat, analizând ce s-a schimbat brusc, deoarece până atunci nu am avut aşa ceva în casă, am ajuns şi la treaba cu furtunul. Am sigilat gaura de scurgere din baie şi calvarul s-a sfârşit. 
     Acum primesc doar musafiri anunţaţi, dar buburuza asta îmi aduce aminte de ei, doar sunt neamuri, nu?

luni, 7 octombrie 2013

Corector MAC Studio Finish


    
 

     Odata cu deschiderea magazinului MAC din Timisoara, a crescut si atractia mea catre acest oras de pe Bega. Mi-as dori sa ajung sa cotrobai pe acolo macar o data pe luna, daca mai des nu s-o putea.
Prima mea vizita in magazinul MAC s-a lasat cu achizitia unui corector MAC si bineinteles, cu un esantion de fond de ten, dar despre el v-am vorbit deja aici

     Corectorul meu se numeste MAC Studio Finish. Producatorul spune despre acest produs:

"Un corector cremos. Acesta oferă o acoperire buna, durabila pentru toate petele de pe piele. Rezistent la apa, fara parfum si non-comedogenic. Aceasta este atât de concentrat încât o cantitate mica camufleaza petele și decolorarea pielii. Se ascund cearcanele, pete, alunițe, tatuaje și semne din nastere. Conține de asemenea, siliciu pentru a absorbi uleiul din piele. Factor de protectie solara de 35. Disponibil in mai multe culori, acesta se aplică cu o pensula, un burete sau degetele."


     Desi acest corector este si anticearcan, eu ii folosesc doar calitatile de corector, deoarece nu-mi place cum se comporta in rolul de anticearcan. Are o consistenta mai vascoasa si cand il aplic pe cearcane, imi scoate in evidenta pana si ridurile care chiar nu exista.

 Tin sa precizez ca cearcanele niciodata nu au fost pentru mine o problema mare, deci nu ma deranjeaza neaparat acest defect al corectorului. Scopul de a acoperi unele pete si urme lasate de cosuri si-l indeplineste din plin, avand un grad de acoperire mare. Mai ca m-as aventura sa ies afara doar cu el pe fata (pe zonele problema). 


     De cand l-am cumparat, ma insoteste pretutindeni, nu concep sa plec undeva fara sa-l stiu in poseta (piseta am scris prima data si m-am amuzat copios, chiar ma gandeam sa las asa...). 
     Daca pana acum purtam cu mine un esantion cu fondul meu de ten, sa-l am la nevoie pentru retusuri, de cand am acest corector nu mai am aceasta grija. Cateodata, chiar si double wear-ul se mai duce pe la sfarsitul zilei de pe nas- asta se intampla cand am mult de lucru la serviciu si stresul parca-mi strapunge prin pori- si atunci aplic putin corector pe varful nasului si pac, totul revine sub control.

     Are SPF35 si asta e grozav. Aplicandu-l peste pete, ma simt mai in siguranta, stiind ca exact zona cu melasma este dublu protejata, eu folosind pe intreaga fata SPF 45. 
     Nuanta reprezinta un alt punct la care trebuie sa ma opresc, deoarece este lucrul care ma intereseaza cel mai mult. Ca toate fondurile MAC si corectoarele de la ei se comercializeaza intr-o gama variata de nuante, impartite in cele doua mari categorii: NC (yellow underton) si NW (pink undertone). Al meu este NC 30 si tin sa va atentionez inca o data, ca fondul de ten cu acelasi cod de nuanta NC30  si corectorul NC30 nu sunt identice. Va arat inca o data pozele ca sa va dati seama si singure.


     Corectorul este mai deschis putin ca nuanta. Cred insa ca acest lucru a fost bine gandit de catre cei din laboratoarele MAC: corectorul trebuie sa fie putin mai deschis decat fondul de ten. 
     Pretul lui: 85 ron. Mare zic eu, insa daca incerc o mica comparatie cu alte corectoare bune, pot sa zic ca merita acesti bani. Am fost multumita si de paleta corectoare Sephora.

Acesta a fost 50-60 ron dar la gramaj mai mic si anume 3.6g. Nu foloseam si nuantele verde si roz de pe respectiva paleta. Bej erau doua nuante, eu folosind doar una dintre ele.

Din cele 4 nuante am avut nevoie doar de una, restul fiind inutile, asa ca urmaream sa-mi gasesc un corector la un gramaj acceptabil -7g are MAC-ul -  intr-o singura nuanta.

     As schimba ceva la el? Cred ca nu. Daca n-ar fi asa vascos, s-ar termina mai repede, astfel ca acest defect devine prin prisma mea, o calitate. Aaaa as schimba pretul:)

vineri, 4 octombrie 2013

Mici descoperiri, efecte mari



Desi la prima vedere postarile despre manichiura par banale si usor de realizat, realitatea e alta. 
Ganditi-va ca nu ai prea multe cuvinte pe care poti sa le folosesti atunci cand descrii o oja: frumoasa sau urata, rezistenta sau nu si cam atat. Si mai departe vorbesc pozele, care nu sunt greu de facut, insa de cele mai multe ori nu reusesc sa surprinda exact nuanta ojei.

Este cazul si ojei din pozele de astazi, o oja "ieftinatura" , cum imi place mie sa numesc produsele cosmetice care desi au costat doar cativa banuti, dau efecte mari. Cu aceasta explicatie cred ca ati inteles ca "ieftinatura" e un compliment pt un produs, nu o jignire. 

Nuanta Gabrini nr. 344 imita atat de bine o manichiura cu gel, incat mi-e si jena sa va spun ca a costat doar 2,5 ron. Si ca rezistenta, a stat mai mult pe unghiile mele dificile (care sunt parca prevazute cu niste magneti de aceeasi polaritate cu a ojei, adica se resping) decat ojele OPI nicole. 

Culoarea e puternica, din punctul unora, potrivita anotimpului cald, insa eu am pareri diferite la acest capitol si nu tin cont de anotimp atunci cand imi aplic o oja, ci doar de starea mea de spirit din momentul "pensulatului".

Trebuie sa mai laud (nu sa ma laud) inca doua descoperiri, achizitionate din magazinul DM, produse pe care le puteti gasi si in alte locatii. Cel putin spray-ul Farmec cu uscare rapida, sigur il gasiti si in supermarketuri sau in magazinele ce comercializeaza Farmec. 


A fost 10 ron, are 40 ml si pe langa faptul ca usuca repede oja, mai miroase si frumos. Sper sa ajungeti si voi la aceasta concluzie, altfel o sa ma simt o aurolaca, careia ii plac mirosurile de vopsele:)

Al doilea produs, e o pila cu mai multe fete si efecte. Asta a fost tot 10 ron si e extraordinara. 

Nu doar ca da un luciu sanatos unghiei, ci face ca oja sa adere exemplar la unghie. 
De cuticule nici nu mai vorbesc. Daca pana acum, in mai toate pozele,unghiile mele abia se zareau din padurea de cuticule,
 de la descoperirea acestei pile, sper ca nu mai am aceasta problema. Imi taiam cuticulele cu forfecuta, dar nu reuseam sa le fac sa arate bine, asa cum reuseste aceasta pila.
 Si pentru ca o poza face cat o mie de cuvinte, urmariti mai jos, transformarile prin care a trecut unghia mea, "frecata" de aceasta pila miraculoasa.





Dupa, vedeti si voi ce bine adera oja pe unghie si nici nu mai am pielitele alea inestetice de la baza unghiei. 
Si poza de final, cu vedetele zilei:
Ce frumoasa e ziua de vineri! Un weekend frumos va doresc!