sâmbătă, 31 august 2013

Melcul



     Imi amintesc ce vesela eram in preajma unui animalut, atunci cand eram mica, dar si mult timp dupa. Stiu ce mult influenteaza un prieten necuvantator, comportamentul unui copil. Pentru ca blocul este casa noastra si spatiul este limitat, nu am adus floace (par de animale) prin casa ci am ales o gelatina:)).
      Inainte de a ma condamna, aflati ca ador animalele, dar de cand il am pe Tudor, vreau sa-l tin departe de parul de animale. Cand eram mici, la casa, aveam de la gaini si gaste, pana la porci si iepuri. Animalele preferate erau gainile, pentru ca intotdeauna closca avea multi pui si ma atasam de cate unul. Cum te poti juca cu un pui de gaina? Ohoo! Ii purtam pe umar sau in gluga, asta pana cresteau, ca dupa, abia ii tineam pe mana. Aveau regim special.
      Tratate ca niste vip-uri:cu branza, miez de paine si rame proaspete, cresteau intr-o luna, cat altele in trei. Imi amintesc ca Pitzusca, una dintre prietenele mele de atunci, cand a facut primul ou, nici nu stia sa cotcodaceasca. L-a facut si gata, s-a intors sa se joace cu mine (adica s-o port in brate si s-o mangai pe pene).
      Las deoparte povestile gainilor din copilaria mea, din grija pentru reputatia mea de blogger serios si ma opresc la o zi din saptamana trecuta, cand fugind cu actele la firma, nu mai stiam cum sa-mi feresc talpile picioarelor de multimea melcilor, iesita dupa o ploaie sanatoasa. Ploaia a fost sanatoasa, mai putin mintea mea, care a hotarat pe loc ca Tudor e pregatit pentru primul animalut din viata lui. Si daca majoritatea alege un acvariu cu un peste pentru copilul lor, eu am insfacat un melc, l-am varat in folia  pentru acte si l-am adus acasa. Cand i l-am prezentat lui Tudor, i-am spus ca acesta este animalutul lui si ca va trebui sa aiba grija de el. Ce poate fi mai usor de atat?Ca doar nu trebuie scos afara la pisu, nu latra, nu plange.

      L-am pus intr-o cutie cu o frunza alaturi, aceasta reprezentand micul dejun/pranz/cina/pat. Prima zi de viata a acestuia, in sanul familiei noastre, a decurs normal. A ramas in grija lui Tudor care lua cu servetelul caca melcului (nu-mi cereti poze cu caca melcului, ca s-ar putea sa am:). I-am sunat de la munca, pe Tudor si soacra-mea (care sta cu el ziua) si i-am intrebat:
-Ce faceti?
-Plimbam melcul prin iarba...doamne tuna-l " zise soacra-mea. A trebuit sa-l pun in punga, sa-l scoatem la aer.
Ups! Gluma mea cu animalutul de casa, s-a transformat in ceva serios. Dupa alte cateva zile, am incercat sa-mi repar greseala. I-am explicat lui Tudor ca melcul sufera inchis intr-o cutie si ca afara, in gradina blocului, sigur va trai mai fericit. Desi are doar trei ani, Tudor este un copil matur si a inteles. Am eliberat melcul jos, la bloc, intre niste tufe. Satisfacuta ca am rezolvat situatia cu tact si diplomatie, ne-am indreptat spre marele spatiu educativ al orasului:mall-ul...
      Dupa cateva ore ne-am intors. Cum a coborat din masina, tzusti la boscheti.
-Ce faci acolo puiule?
-Iau melcul.
-Pai...melcul a plecat. Ai zis ca vrei sa traiasca fericit in iarba, unde este casa lui
-Dar e prietenul meuuuuuuu!!!
Au urmat hohote de plans, moment in care mi-am dat seama ce dracie am facut.
Apoi, am facut ceea ce ar fi facut orice mama in locul meu. M-am asezat in patru labe, am aprins telefonul sa am putina lumina (era deja bezna afara) si mi-am bagat mainile prin pamant si boscheti. Speram sa gasesc macar o cochilie goala. Dupa indelungi cautari, am gasit un melc fericit.
Dupa ce l-am gasit eu, n-a mai fost fericit...

Sa nu ma intrebati daca e acelasi din prima zi. Primul era mai letargic, asta pare mai curios, vrea sa-mi exploreze casa.
 Eu nu vreau...

duminică, 25 august 2013

Oja L'Oreal-color riche le vernis

     Aceasta oja reprezinta ultima speranta, in ceea ce ma priveste, ca o oja va rezista mai mult de 2 zile si pe unghiile mele. 

Am cumparat-o la sfatul Simonei, dupa ce am descoperit ca amandoua avem aceeasi problema cu unghiile. In cazul ei aceasta oja rezista pe unghii mai mult decat orice alta oja incercata de ea pana acum. 
Nuanta aleasa de mine este 

fiind usor obsedata de nuanta roz-pal, nuanta care mie mi se pare finuta si feminina in acelasi timp. Pretul e 15 ron, foarte mult zic eu, pentru doar 5ml de produs, insa daca va rezista mai mult de 4 zile pe unghiile mele, va fi singurul produs de unghii pe care-l voi mai cumpara.
Oja se aplica foarte usor, dar sunt necesare, cel putin in cazul nuantei 209, trei straturi pentru a arata bine.
Nu am aplicat nici oja baza, nici top-coat pentru ca vreau sa-i incerc rezistenta in acest fel. 
In ultima perioada, la cateva minute dupa ce aplicam oje marca essence, imi apareau niste bule de aer de toata frumusetea. Cu aceasta de la L'Oreal nu am avut deloc aceasta problema. Inca un punct in plus este faptul ca se usuca repede. Desi am aplicat trei straturi si ma asteptam sa ma mazgalesc, s-a uscat repede si uniform.
Pornesc cu sperante mari, care daca vor fi naruite, unghiile mele pe viitor vor fi acoperite cu un strat gros de gel, pus de o manichiurista cu experienta si o sa declar incheiat acest capitol urat din viata mea de muiere- oja sarita-si o sa-mi ocup cu altceva timpul petrecut pana acum, seara de seara, cu aplicarea unei oje frumoase dar nerezistente.

vineri, 23 august 2013

Revista B&B Collection/ Kendra

     Astazi mi-a cazut in brate aceasta revista cu reduceri, valabile pentru luna august, care e aproape de finish...
     In Arad avem magazinul Kendra, proaspat deschis, in Atrium Mall, iar BB Collection la Ziridava la parter. Mi s-au parut ok cateva oferte, iar in cazul in care va place sa frunzariti reviste, puteti s-o faceti pentru ca am atasat niste poze.
     Dupa ce le-am salvat in calculator, mi-am dat seama ca mergea si mai repede, dar si le vedeati mai bine, scanate... dar e prea tarziu acum:) Poate data viitoare.






























joi, 22 august 2013

Fond de ten -mousse matifiante La Roche-Posay


       Introducerea am scris-o deja de vreo trei ori, si tot de atatea ori am si sters-o. Mi-am pierdut naturaletea la scris si aici exista o singura explicatie. Daca inainte, persoanele din jurul meu nu-mi stiau/citeau blogul, acum acesta incepe sa fie descoperit, si acest lucru nu vi-l spun ca sa ma laud, pentru ca nu o simt ca pe o lauda, ci sa ma plang ca nu-mi mai "curge" scrisul cum se intampla inainte. Scriam postari mult mai lungi, acum numeri randurile pe degete. Trebuie sa ma adun si sa ma gandesc ca va scriu doar voua, necunoscutilor din viata mea si atunci poate totul va fi ca inainte. 
     Lasand explicatiile despre cititorii care imi blocheaza "muzele" la o parte, va reamintesc ca acest fond de ten este primit cadou, in cadrul unui concurs organizat de anca impreuna cu cei de la Roche-Posay. Pozele sunt facute la scurt timp dupa ce l-am primit, insa am tot tras de timp cu aceasta postare. Mi-e greu s-o scriu pentru ca desi au trecut cateva luni, l-am folosit doar de cateva ori si nu stiu daca parerea mea este una clara.      Chiar cand l-am aplicat prima data, mi-a placut tare mult. Urmatoarele dati, din contra. 
     Incep prin a va spune ca sunt foarte pretentioasa cand vine vorba despre fondul de ten. Este produsul de make-up pe care-l iubesc cel mai mult si de la care am cele mai mari pretentii, mai mari si decat de la sot:) Exagerez putin ca sa va fac sa zambiti, dar sa stiti ca nu sunt prea departe de adevar:) 
     Fondul de ten trebuie sa-mi ofere incredere, sa ma pot baza pe el, sa fie acolo toata ziua, indiferent ca mi-e cald sau mi-e frig Desi este un fond de ten destinat tenului gras, in cazul meu nu face fata. Treaba cu abracadabra si dispare, nu-mi place. Mi s-a intamplat asta cu el, desi nu era foarte cald afara. Au fost insa si zile cand n-a fugit. De asta va spuneam ca mi-e greu sa vorbesc despre el, pentru ca mi se pare ca se comporta diferit, si nu-mi dau seama ce factori il influenteaza. 
     V-am vorbit despre rezistenta, acum sa va spun despre aplicare. Aplicarea este atat de usoara, incat pe mine ma enerveaza. Cand il aplic se comporta pe fata, ca un peste, care-ti tot aluneca din mana. Nu se duce fondul de ten in dreapta si-n stanga, dar pensula iti aluneca pe fata si parca nu-ti dai seama cat sa aplici. Asta sunt sigura ca este din cauza siliconului din compozitie, dar si a consistentei tip spuma. Este primul fond de ten tip spuma ce-l folosesc si tind sa cred ca aceasta consistenta nu mi se potriveste. 
     Fondul meu de ten are nuanta #02 beige clair-light beige, o nuanta care la inceput mi s-a parut potrivita, chiar perfecta. Din pacate, acesta este un fond de ten a carui nuanta se deschide putin dupa aplicare, acest lucru fiind specificat si pe instructiunile din cutie. Din aceasta cauza, nu mi se potriveste acum, desi in poze o sa vi se para ca este inchis, dupa un timp se deschide foarte mult, cel putin pe fata asa mi se pare. Sunt curioasa cum o sa se comporte la iarna, am timp berechet sa-l mai folosesc deoarece este valabil 24 luni de la deschidere. Ador acest lucru la produsele cosmetice.
     Acoperirea este medie, chiar mi-a placut felul cum acopera defectele fetei, fara sa aiba deloc aspect de masca.
     In incheiere, daca nu s-ar deschide nuanta dupa ce-l aplici pe ten si daca ar rezista mai mult pe fata, ar fi un fond de ten pe care l-as purta cu placere cu mine in poseta, fiind intr-un ambalaj practic, plastic moale, capac care inchide bine si dozare perfecta. Un fond de ten practic pentru deplasari, perfect pentru poseta.
Poze comparative mai jos.