vineri, 6 decembrie 2013

Mi-am luat Louis Vuitton



     Din ciclul "Lauda de sine nu miroase-a bine" iata-ma cu un nou subiect.
     Am plecat de acasa c-o borseta pe umar si cu o plasa de 1leu in ea, pregatita sa iau o pita. Cum a ajuns o banala "cumparatura" de pita la achizitia unei genti Louis Vuitton, dracu stie. Cateodata mai da norocul si peste mine, sau oare il caut eu?! In drum spre pita (nu stiu daca e regionalism, dar daca nu intelegeti cuvantul aflati ca este vorba despre o paine) am intrat parca atrasa de un magnet intr-un magazin SH (codificarea de la second-hand). Magnetul s-a dovedit a fi aceasta individa, doamna din imagine.

     Am rasucit-o pe toate partile, i-am suflecat interiorul, am scrijelit cu unghia peste butoni, in cautarea unui indiciu de "originalitate". 


     Dar daca nu ai termen de comparatie, cum sa te descurci? Lubenitele (pepenele verde) se verifica prin cioc,cioc, painea o verifici prin strangere, sa vezi de e moale. Fondul de ten il recunosc daca e original sau nu, insa o geanta de firma cum o verifici? Asa ca daca aveti pareri, mi-ar placea sa le citesc. Nu ca nu pot dormi noaptea pe burta din cauza ca nu-i cunosc arborele genealogic, dar ne putem distra putin pe seama ei:)
Pretul? -28ron
Materialul? -panza de sac
Daca o fi originala, sigur face parte din vreo colectie a anilor 70. Poate e mai batrana decat mine:)
     Tot in acelasi magazin am gasit in alta zi, o poseta mica Laura Biagiotti. Este primul mare brand de care am auzit eu prima data in urma cu vreo 15 ani, cand o prietena primea din Germania, parfumuri si creme de corp Venetia si Roma care apartineau brand-ului Laura Biagiotti. 

Salivam atunci dupa o picatura din acele parfumuri. Cand am vazut sigla pe poseta, m-au napadit amintirile acelor vremuri, cand ma uitam cu jind si la parfumurile din revistele avon care-mi pareau atunci tare scumpe. 

Sunt mandra de posetele mele din doua motive: unu ar fi faptul ca impreuna nu depasesc 50ron si al doilea, ca sunt dragute. Imi plac posetele ca oricarei femei, dar nu reprezinta o obsesie pentru mine. 
     Ieri mi-am cumparat de acolo si portmoneul de mai jos.

    Posetele astea doua ma duc cu gandul la trecut, dar ma fac sa privesc si spre viitor. Nu spre colectiile viitoare Louis Vuitton, ca nu mi le doresc, ci ma fac sa ma gandesc la mine la timpul viitor: Oare cum o sa imbatranesc? O sa mai fiu atrasa de lucrurile astea si la 60 de ani? 
Uite cum o poseta veche m-a facut sa reflectez la trecerea anilor...
Si eu imbatranesc, la fel ca posetele astea, colectiile/oamenii vechi/batrani isi pierd din capacitati, pretul scade, fermoarul se strica, panza (pielea) se rideaza/aduna. 
O sa am grija de posetele mele pentru ca ele sunt babele mele, asta sa nu ziceti ca am inceput cu rasu' si termin cu plansu':)

2 comentarii:

  1. Ce contează dacă e sau nu originală, important e că îţi place şi o porţi cu drag :)
    Oricum, e frumoasă, la fel ca şi celelalte două achiziţii!

    RăspundețiȘtergere
  2. Iti multumesc frumos! Cand un lucru e frumos si ieftin, restul nu mai conteaza, asa cum zici si tu. O port des cand ies cu tudor la plimbare. Imi place marimea ei, insa Laura Biagiotti e atat de micuta ca ma chinui cu ea, nu-mi incape decat telefonul si o masinuta mica, iar noi in plimbarile noastre trebuie sa luam si o sticla de apa:)

    RăspundețiȘtergere