Astazi simt nevoia de ceva amuzant, ca pofta de dulce. Si la mine ceva dulce nu se rezuma la patratele, ci la 100 g cu tot cu linsul ambalajului. Si cand mi se pune pata pe un fel de ciocolata, vreo 2-3 luni doar din aia mananc. Am cateva care s-au repetat ani la rand: primola cu caramel,de departe cea mai buna ciocolata cu caramel de pe piata, si o ciocolata cu menta care are o denumire atat de grea, incat pot sa-i pronunt numele doar citind ambalajul, niciodata memorata, asa ca stati sa verific : Pfefferminz de la Bohme, cu crema de menta. Bestiala, si nu depaseste 3.5 ron. Cu stomacul indulcit, pana si viata ti se pare mai dulce.
Lumea din jur e atat de trista, de plina de griji, incat daca ma las si eu dusa de val, o sa-mi apara riduri de la suparare. Asa ca o sa va povestesc astazi despre cum obisnuiam sa ne distram, eu cu prietena cea mai buna, atunci cand eram prin oras cu masina. Asta se intampla in urma cu cativa ani, cand eram mai tinere si mai fara griji. Are legatura cu ciocolata, stati linistiti, introducerea cu dulcele se potriveste.
Aveam tot timpul cu noi ciocolata, indiferent de anotimp, chiar daca era vara si ni se topea prin poseta (eram suparate ca nu mai putem recupera ciocolata, nu pentru posete). Ne intindeam ciocolata peste cativa dinti din fata, si cand ne apropiam de o trecere de pietoni, la care neaparat ne opream sa lasam sa treaca pietonii (in special faceam asta cu cei de sex opus), le zambeam usor, le prindeam privirea si cand simteam ca am prins pestele, deschideam larg buzele pentru a oferi privitorului niste dinti acoperiti de ciocolata, dar de la distanta aia paream stirbe rau. Si izbucneam intr-un ras, bolnavicios de-a dreptul care ne tinea pana la urmatoarea trecere de pietoni, unde mai luam o gura de ciocolata.
Si ca sa ramanem tot in masina si la intamplari amuzante, aveam cu noi si cainele ei, un cocker spaniel, intr-un fiat dubita care avea doar doua locuri in fata, spatele fiind destinat pentru marfa. Cainele, ca nu cumva sa stea singur in spate, a sarit la noi si s-a asezat la mine in brate. Ne indreptam spre un lac unde mergeam des la baie si plaja. Cum cotim masina si apare in fata lacul, cainele incepe si se agita la mine in brate. Zic:
-Pfoai ce tine minte ca aici se distreaza! Uite, nu mai are rabdare! asa e de bucuros.
Stiti de ce se " bucura" de fapt cainele saracul? Zglobiu de felul lui, stiti ca majoritatea cainilor adora sa stea cu capul afara pe geam, a atins cu labuta inchiderea electrica de la geam si geamul ii strangea capul. Atunci ne-am speriat tare, sa nu credeti ca a suferit, nu l-a strans tare si timp indelungat, cred ca a durat 10 secunde "bucuria" lui. Dupa ce am dat repede geamul jos si am vazut ca nu a patit nimic, am deschis usa si a fugit fericit in apa, abia dupa ni s-a parut amuzanta situatia.
Ceva povesti amuzante de la voi???
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu