luni, 29 octombrie 2012

Pudra matifianta de la ELF

   
     Astazi cand am dat cu mana peste pudra ELF din poseta, mi-am dat seama ca nu am amintit de ea pe blog. Nu stiu de ce, dar sunt produse pe care le folosesc atat de des incat am impresia ca toata lumea le foloseste si nu mai reprezinta o noutate sau ceva interesant de citit pe blog.
     Daca ati observat, nu-mi place sa scriu pe blog doar de dragul de a avea un numar de postari pe luna. Se "citeste" atunci cand faci ceva fortat si asa cum mie nu-mi place sa simt asta pe alte bloguri, nu vreau sa simtiti asta pe blogul meu. Scriu doar cand am ceva de scris. Bine, se intampla sa am subiecte, dar sa nu am timp sa scriu, baietelul meu imi "soarbe" timpul de dupa serviciu:) asta o spun cu placere, e minunat sa-ti petreci timpul cu copilul.
     Sa nu uitam ce am inceput. Am cumparat pudra de ceva vreme impreuna cu servetelele matifiante de la ei. Servetelele le-am mai avut si mi-au placut, insa acum am facut o greseala ca le-am luat pe amandoua, pentru ca de fapt, fac aceeasi treaba.
  Are 3,8 g o sa ziceti ca e mica, dar sa stiti ca e spornica, mult mai spornica decat servetele deoarece acestea se consuma repede. Zic eu ca aceasta pudra e o investitie mai buna, chiar daca a fost 18 ron, si servetelele la jumatate, 9 ron. Am ambele produse tot timpul cu mine in poseta, iar faptul ca de fiecare data pun mana pe pudra atunci cand vreau sa-mi absorb sebumul de pe fata, imi arata ca e mai usor de folosit decat servetelele. 
     Are si oglinda, asa ca nu trebuie sa var mana si mai adanc in poseta sa caut vesnica oglinda

si in plus mai are si buretel.
     Absoarbe cu brio sebumul, insa eu nu "frec" cu buretelul ci tapetez usor, astfel incat sa nu inlatur fondul de ten. Am folosit-o peste toate fondurile mele de ten si se comporta la fel de bine.
Ca si culoare este translucida, adica nu inchide sau deschide culoarea fondului de ten si chiar nu am observat sa aiba scapari in privinta asta, adica nu semnificativ.
Mai jos o sa pun o poza cu pistruiul meu de proba de pe mana:) Nu stiu daca se vede pe imaginea la dimensiunea de pe blog, dar la o privire mai atenta cred ca se observa ca acolo unde am aplicat pudra, pielea e mai "matifiata"(pun in ghilimele pentru ca nu stiu sa existe acest cuvant in dex, dar nici nu-mi vine in minte alt cuvant care sa-l inlocuiasca).
     Pudra de genul acesteia nu am mai folosit asa ca nu stiu daca e mai buna sau mai rea decat altele. Am pudra de la Laura Mercier dar este pudra translucida pulbere. Va spun insa ca nu regret aia 18 lei dati pe ea, chiar merita, pe pudra ELF 18 lei, ca Laura Mercier...

marți, 23 octombrie 2012

Ciorba de pui a la grec

     Inainte sa devin mama, prezenta mea in bucatarie era sporadica. Supe sau ciorbe nu stiam sa fac si nici nu ma straduiam. Insa toate se schimba cand apare in familie, un stomacel, pregatit sa pape mancare proaspata facuta cu mult drag de mami lui. Asa ca am invatat sa fac cateva feluri de supe si ciorbe, astfel ca aproape saptamanal fac cate una (cu precizarea ca mai fac si mamele mari, adica bunicile, in special in weekend).
     Ciorba care-mi place cel mai mult dintre toate este ciorba a la grec. Are multa carnita astfel ca atunci cand mananca ciorba de asta, nu mai e nevoie de felul doi. 

 Ciorba se poate face si cu carnita de porc si atunci normal ca se schimba felul de carne si denumirea :), dar in rest se face la fel ca cea de pui. Eu insa o fac de obicei cu carnita de pui, ca mananca si cel mic. 
Ca ingrediente aveti nevoie de:
-3 pulpe mari de pui
-3 morcovi potriviti 
-1 patrunjel radacina
-o ceapa medie
-1/4 dintr-o telina mare 
- 2 galbenusuri
-250 g smantana
-150 ml lapte
-patrunjel frunze
-vegeta, sare
-100 g orez
-o lamaie
     O sa va descriu cum o fac eu, sigur ca nu este reteta mea, este plin internetul de retete cu aceasta ciorba, asa ca nu stiu cine detine brevetul de inventie:)
     In primul rand puneti in apa rece, aprox 4l pun eu, 3 pulpe mari de pui (le spalati inainte), o lingura de vegeta, ceapa intreaga, patrunjelul si telina pe care inainte le curatati si le dati prin razatoare. Stiu ca ciorba a la grec se poate face si cu legumele taiate cubulete, dar parca e mai buna cu ele date prin razatoare. Lasati sa fiarba impreuna o ora ca sa fiti siguri ca e fiarta carnea de pui. Cand fac ciorba sau supa, intotdeauna o las sa fiarba cu capacul deasupra, altfel s-ar evapora mare parte din supa/ciorba. Dupa o ora, scoateti pulpele fierte pe un fund de lemn, si desprindeti carnita de pe ele, aruncati ceapa. Eu dupa, tai carnita si cu cutitul ca sa fie bucatele mai mici, pentru baietel. Pun inapoi carnita in ciorba si oasele in punga pentru pisicile din curtea blocului. Acum punem in ciorba si morcovii curatati si dati prin razatoare si orezul (orezul il pun intr-o cana si-l spal bine de cateva ori). Las sa mai fiarba vreo 20 de minute dupa care opresc focul. Intr-un bol pun cele doua galbenusuri, pun smantana cate putin si apoi laptele. 
Apoi iau cu polonicul din ciorba putin cate putin si pun in vasul unde am pus smantana, galbenusurile si laptele. Daca am pune compozitia de smantana direct in ciorba, toata s-ar taia. Eu pun aproape un sfert din ciorba peste aceasta compozitie, si tot amestec, si abia apoi pun totul inapoi in oala de ciorba, ca sa fiu sigura ca nu se taie. Pun patrunjelul taiat marunt, storc o lamaie, pun sare si vegeta dupa gust. Daca o vreti mai acra puteti pune inca o lamaie sau bors magic (mai pun si eu cateodata).

Este o ciorba foarte satioasa si tine loc si de felul doi.

luni, 22 octombrie 2012

Manichiura model french roz

     Imi place tare mult modelul french pe unghii, insa cateodata parca ma mai satur de acelasi model, astfel ca am incercat si varianta cu roz in varf, desi recunosc ca am fost reticenta la inceput, rezultatul m-a multumit.
Din punctul meu de vedere arata la fel de elegant ca varianta cu alb pe varfuri, doar ca sunt putin mai vesele, si acum cand stim ca vine iarna...

chiar avem nevoie de lucruri care sa ne "coloreze" putin viata cotidiana.

duminică, 21 octombrie 2012

Hernia inghinala-operatia

     Ce bine e cand totul se termina cu bine! Dar pana sa ajungem aici a fost un drum nu lung, dar foarte stresant.
     In postarea trecuta va descriam ce se intampla inainte de operatie, acum va voi descrie prin ce trebuie sa treceti in ziua operatiei.
     Dupa cum va spuneam, operatia de hernie inghinala a baietelului meu de 2 ani si 4 luni a fost programata joia trecuta, destul de tarziu, dupa-masa la ora 18. Ora m-a bulversat putin, ma gandeam cum tin eu copilasul flamand atata vreme. Ce reguli mi s-au dat in legatura cu alimentatia? Mi s-a spus ca nu are voie sa manance cu 6 ore inainte de operatie, si apa nu a mai avut voie cu 4 ore inainte. Am respectat cu exactitate aceste cerinte, si desi m-am asteptat sa-mi rupa sufletul cerand mancare sau apa si eu sa nu-i pot da, nu mi-a cerut saracutul deloc. Recunosc ca nici eu n-am mai mancat sau baut apa dupa, nu am putut sa mananc stiind ca baietelul meu nu poate sa manance si e flamand. Asta nu e neaparat un lucru bun, noi ca parinti trebuie sa fim puternici si sa-i ajutam si nu prea putem asta daca si noi suntem lesinati. De la ora 11 jumatate pana a doua zi dimineata la 7 nici eu n-am mai bagat altceva in gura, doar un pahar cu apa si recunosc ca si asta mi-a cam provocat o stare de lesin. In concluzie incercati sa nu faceti ca mine si strecurati-va macar o bucatica de ciocolata in poseta, ca sa va dea putere, ca aveti nevoie.
     La ora 16 am intrat in clinica, ni s-a spus sa ajungem cu aproximativ doua ore inainte de operatie. Am ajuns impreuna cu soacra, astfel ca pana ei au asteptat in hol, eu am fost la biroul de contracte sa-i fac internarea. Ne-au dus in salon unde micutul a inceput joaca. Cred ca totusi stia ca urmeaza ceva pentru ca nu avea cum sa nu-mi simta agitatia si de cateva ori nu am putut sa ma abtin si am plans in prezenta lui. I-am spus ca mergem la hotel, chiar nu am stiut cum sa-i explic. Ca bagaj am pus hainute pentru el (aveti grija ca in clinici e foarte cald asa ca sunt utile hainute mai subtirele, chiar cu maneca scurta am avut noi. Pentru adulti nu e nevoie de nimic, primesti de acolo pijama si papucei, pasta si periuta de dinti. Va sfatuiesc sa luati mai multi pampersi decat va ganditi ca aveti nevoie pentru ca dupa operatie sunt hidratati prin perfuzie si o sa faca mult pisu. Luati-va si multe jucarii, inainte de operatie ca sa se simta in mediul lui e bine sa-i fie aproape jucariile preferate, ca incepe joaca si nu realizeaza unde se afla. Cu jumatate de ora inainte de operatie vine o asistenta sa-l monitorizeze si-l pune la aparatul unde se verifica pulsul. Este un cablu legat la un monitor, cablu care are in capat o clema care se pune pe deget. Normal ca la inceput nu a vrut, dar pentru ca ne-am pus noi inainte si incercam sa radem, am transformat totul intr-o joaca si singur si-a pus clema pe deget.
     A venit si anestezistul care a incercat cat a putut sa se imprieteneasca cu el. Nu a prea reusit astfel ca a trebuit ca eu sa-l duc in sala de operatii. Nu stiu ce sfaturi sa dau parintilor care urmeaza sa faca asta, e cel mai greu lucru ce a trebuit sa-l fac, sa-l duc in brate acolo si sa il dau din mana sa fie operat. Momentul in care mi l-au smuls din brate ca sa-i faca anestezia a fost groaznic. Oricum v-ati pregati, tot va fi un moment dificil. Am izbucnit in plans si am fugit pe hol, de unde nici nu am mai putut pleca. Il auzeam cum plange si simteam ca lesin. Mi-au amortit mainile si picioarele si daca nu ma puneam pe jos cred ca as fi lesinat. Acolo jos am ramas pe toata perioada operatiei. Daca la inceput mi s-a parut o treaba masochista sa stau acolo sa aud ce-i fac, dupa ce l-au conectat la aparat si-i auzeam bataile inimii am simtit ca macar 10% sunt mai linistita. Am stiut ca atata timp cat aud asta, el e bine. In timpul asta ma gandeam ca oare e bine ca l-am dus la operatie, ca oare chiar era necesara? Daca nu avea hernie si l-am operat degeaba? Sunt intrebari care imi zburau prin minte. La 18,10 au inceput anestezia, la 18,20 a venit chirurgul in sala, era insotit de un alt chirurg, am inteles ca la orice operatie sunt intotdeauna doi chirurgi. Ii auzeam cum vorbeau intre ei dar nu intelegeam ce spun. Ma gandeam ca atata vreme cat ei vorbesc linistiti operatia decurge bine. La 18,45 deja chirurgul multumea echipei, astfel am socotit eu ca operatia a tinut maxim 20minute. Au iesit pe hol si s-au speriat cand  m-au vazut pe jos. Nu eram aruncata pe jos, doar stateam pe jos, in fund, cu capul in maini. Am avut tot timpul telefoanele in buzunare, dar nu am putut sa scriu celor de afara niciun mesaj, nu aveam putere in maini.
     Chirurgul mi-a spus ca a fost bine, eu ca o nebuna l-am intrebat: "Chiar  a fost hernie?" La care mi-a raspuns ca a fost si chiar era mare. Intr-un fel mi s-a luat o piatra de pe inima, dandu-mi seama ca am facut ce-a fost mai bine pentru el. Auzeam apoi cum il trezeste din anestezie, care a fost totala. Atunci m-am dus spre el. Il aducea anestezistul in brate. Asta e iar un moment de cotitura pentru mama, sa-l vezi asa de lesinat, sa-i vezi hainutele cu betadina, care parea ca e sange...Atunci iar era sa lesin, dar ceva mi-a dat putere, instinctul de aparare al mamei, care m-a tinut in picioare sa-l pot ajuta. Plangea tare, parea in alta lume, speriat.
     L-a  dus in salon si i-au legat perfuzia , fluturasul il avea deja pus din timpul operatiei (mi-a spus anestezistul ca i l-au pus cand era anesteziat, astfel ca nu a simtit). Si-a revenit foarte greu, in sensul ca era foarte, foarte agitat. Plangea, desi stateam intinsa in pat sa-l tin in brate, il mangaiam pe frunte si-i spuneam linisteste-te puiule ca mama e aici. Incerca sa se aseze in fund si sa-si smulga perfuzia. Dupa jumatate de ora de lupta, si-au dat seama ca trebuie sa-i dea ceva sa-l linisteasca. I-au dat o injectie in fundulet, nu stiu cu ce si dupa cateva minute s-a linistit, dar nu a adormit.
      Nu stiu ce sa va spun, ma asteptam ca dupa operatie sa-si revina imediat, citeam pe net ca dupa operatia de hernie, copiii sunt trimisi la 3-4 ore acasa, ca le da dulciuri si inghetata. La noi nu a fost asa, din pacate. Abia dupa injectia aia s-a linistit dar statea in bratele mele si doar clipea. Nu prea reuseam sa vorbesc cu el. Din cand in cand incerca sa-si mai scoata fluturasul din mana. I-am explicat tot timpul ca fluturasul trebuie sa ramana acolo si ca daca-l scoate, asistenta va trebui sa-i puna fluturasul din nou si ca-l va durea. Cred ca pana la urma a inteles, sau a obosit, ca incercarile sa-l scoata erau tot mai rare. Abia dupa ora 22 am reusit sa mai comunicam, trebuia sa am grija cum il tin in brate sa nu-i apas pe perfuzie. De dormit eu nu am prea dormit, legate cred ca el a dormit maxim 3 ore. Nu-l durea, ca a primit tot timpul calmante, dar era agitat. Toata noaptea am fost supravegheati de asistenta de garda, nu treceau 20 de minute sa nu vina sa ne verifice sau sa-i verifice perfuzia. Desi am avut la mine o bratara pe care doar printr-o apasare o alertam si ar fi venit, nu a fost necesara, deoarece asistenta de garda a fost extraordinara, intra saraca tiptil in salon sa nu ne trezeasca. Eu puteam sa-mi indeplinesc din plin rolul de mama, adica sa-i fiu aproape psihic si fizic, de restul s-au ocupat cei din jur.
     Din aceste motive am ales clinica pentru operatie. Am putut sa fiu 100% alaturi de el, nu a trebuit sa fug la farmacie sa-i cumpar medicamente, nu a fost nevoie sa caut pe coridoare asistente care sa ma ajute, nu a fost nevoie sa stau cu banii in buzunar ca sa dau in dreapta si-n stanga. Dimineata pe la 7 a avut voie sa manance, la inceput a mancat niste biscuiti, apoi ne-a venit micul dejun, fiecare a avut altceva de mancare, el ceva mai usor ca era dupa operatie, eu ceva mai consistent. Tot timpul am glumit pe tema mancarii din clinici. Daca in spitale apartinatorii vin cu mancare la pacienti, in clinici pacientii dau apartinatorilor. Cand am nascut stiu ca aveam atata mancare ca ii dadeam si sotului sa manance. La fel a fost si acum. Deja a doua zi a fost mai usoara, desi era inca legat la perfuzii si nu avea voie sa se dea jos din pat. Pana la ora 15 cand am plecat acasa a primit prin perfuzie calmante, antibiotic, hidratant, antivomitiv. Stiam ca a primit si antivomitiv, astfel ca noaptea am fost atenta sa stea pe o parte sa nu vomite, dar nu eram atat de stresata din cauza asta deoarece stiam ce i-au administrat.
     Inainte sa plecam i-au schimbat pansamentul si doctorul mi-a spus sa-i dau doar nurofen daca se plange ca-l doare. Credeti-ma ca i-am dat doar in seara aceea si dimineata urmatoare (desi nu a zis ca-l doare) si din ziua a treia nu i-am mai dat nimic pentru durere. Deja din prima zi acasa, a inceput sa sara prin pat de innebuneam de ingrijorare si sa se joace ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Eu eram inca marcata si nu puteam sa-mi revin, el parca nici nu ar fi fost implicat. Vineri eram acasa, luni a trebuit sa mai mergem sa-i schimbe pansamentul si miercuri, la sase zile de la operatie deja ii scoteau firele.
     Cand l-am intrebat daca mai mergem la "hotel" a spus ca da, ca merge la d-nele dragute. Si eu care credeam ca o sa ramana marcat dupa operatie...Cand sunt atat de mici, singurii marcati de evenimente dureroase ca acesta ramanem noi, parintii. Orice operatie este dificila, degeaba spun cei din jur "operatii usoare", sfaturi altele decat sa va descriu ce am simtit eu si cum a decurs la noi operatia nu am cum sa va dau. O sa fie greu psihic, singurul lucru la care sa va ganditi e ca ei sufera atunci, dar dupa uita si ca e pentru binele lor. Si voi suferiti mult timp inainte de operatie, in timpul ei si perioada lunga dupa, dar pana la urma totul trece si incet, incet ne revenim si noi.
     

duminică, 14 octombrie 2012

Hernia inghinala-pregatirea pentru operatie

     Grea a mai fost saptamana trecuta pentru mine si familia mea. Dupa cum scriam in postarea trecuta, copilasul meu de doi ani a fost diagnosticat cu hernie inghinala. Diagnosticul l-am dat eu dupa ce am vazut cateva poze pe net (foarte putine am gasit) si mi-a fost confirmat de medicul nostru pediatru si de un chirurg pediatru. 
     Trebuie neaparat sa va povestesc cum s-a petrecut tot pentru ca la randul meu am cautat informatii despre aceasta operatie si nu prea am gasit. Toata lumea iti spune ca este o operatie usoara, ca dupa cateva ore te lasa acasa cu copilul, ca se reface foarte repede. Cam asa ceva am gasit pe internet, dar nu prea am gasit detalii. Sper sa pot eu sa vi le ofer si nu ma refer la actul medical in sine, pentru ca nu am fost in sala de operatie sa vad ce s-a facut, oricum nu cred ca exista parinte care sa poata sa faca asta, adica sa asiste in direct la operatia copilului sau. Dar sa lasam operatia deoparte si sa va spun despre perioada de dinaintea operatiei.
     Pentru ca am fost atat de multumita si bine tratata in sistemul medical privat, stiind ca operatia nu este dificila si poate fi facuta si in sistemul privat, m-am indreptat din start spre clinica unde l-am si nascut. Operatia a fost 460 euro unde era inclus consultul preanestezic si o zi spitalizare. 
     Ce inseamna consult preanestezic? Cel putin in cazul nostru a fost asa: cu cateva zile inainte de operatie a trebuit sa mergem cu copilasul la consultul preanestezic. Operatia ne-a fost programata pentru joi dupa-masa iar la acest consult am fost marti, in aceeasi saptamana. De dimineata copilul trebuie sa fie cu stomacutul gol pentru ca se fac si analize. 
     Am ajuns la clinica si prima oprire a fost la medicul pediatru. Vreau sa va spun ca oricat au incercat cei implicati sa-l linisteasca, aproape pe toata perioada consultului au existat plansete. Medicul pediatru l-a consultat pentru a da unda verde ca este perfect sanatos. Siguranta anesteziei poate fi periclitata daca copilul este racit si nu poate respira bine, asa ca se asigura ca nu exista riscul acesta. Tot pediatrul l-a masurat, cantarit etc.
      Dupa jumatate de ora de plans, ne-am dus la medicul anestezist. Acesta m-a intrebat despre starea lui de sanatate prezenta si trecuta, dar si despre istoricul medical al intregii familii, atat din partea mea cat si din partea sotului. Apoi s-a uitat la el in gat si a citit nota lasata de medicul pediatru. Consultul preanestezic este insotit de un dosar pe care-l porti cu tine pe la toti medicii implicati. Am uitat sa va spun ca am fost cu acest dosar si la medicul chirurg care urma sa faca operatia, astfel ca pe baza a ceea ce a scris el s-a stabilit si pretul operatiei (460 euro hernie simpla, daca era mai complicata cred ca era 550 euro). 
     Dupa controlul facut de anestezist, completat bineinteles de alte plansete, si ale copilului si ale mele, ne-am dus la laborator unde i s-a recoltat sange din manuta (3fiole) si l-au intepat si in deget pentru a afla timpul de coagulare. Aici a plans si el, am plans si eu. Am avut insa noroc sa dam peste doua asistente grozave, care nu s-au aruncat din prima pe mana lui, s-au jucat cu el cateva minute si au incercat sa-i distraga atentia. Insa degeaba ca tot a plans, din fericire insa, cu o intepatura au reusit sa ia tot sangele de care aveau nevoie pentru analize, astfel ca nu i-au spart sau invinetit manuta. Tot aici am lasat si paharelul cu pisu, colectat in seara de dinaintea consultului preanestezic. 
     Trebuie sa fac un fragment diferit si pentru acest paharel, pentru ca desi pentru adulti e cea mai usoara proba de adunat, la copiii cu pampers este o adevarata provocare.. Baietelul meu face tot la pampers si nu stiam cum o sa fac cu proba de urina. Stiu ca exista recipiente speciale pentru bebe mici, care sunt de fapt niste pungute mici cu un orificiu lipicios care se lipeste de pielea copilasului, punandu-i "cucul" in punga, dar am inteles ca se desface, ca trebuie sa-l trezesti noaptea sa tot verifici altfel da pe-afara etc. Am citit pe net cum o alta mamica i-a recoltat pisu baietelului in recipientul folosit si la adulti lasandu-l sa se joace cu apa. Asa ca m-am inarmat si eu cu un asemenea recipient, am dat pampersul jos si ne-am dus la baie, unde deasupra capacului de toaleta (inchis) am pus un lighean mic, am pus putina apa calduta si i-am dat doua cani de plastic cu care sa se joace. El era prins in joc, varsa apa dintr-o cana in alta iar eu langa el, cu o mana tinandu-i bluzita (nu era asa de cald ca sa-l las dezbracat si am inteles ca si faptul ca e putin rece in camera il determina sa faca pisu mai repede) si in cealalta mana tineam recipientul langa cuc. Am avut rabdare ca pescarii pe balta:) Abia dupa jumatate de ora a venit pisu  si cum am vazut ca face am sarit cu recipientul sub cuc si nu am pierdut decat picaturile de la inceput (pierdut intentionat, din cate stiu nu se ia proba chiar din primul jet).
     Medicul anestezit mi-a cerut in plus la analizele standard trecute in dosarul preanestezic si un film la plamani, astfel ca ne-am deplasat langa clinica, la o alta unde se fac si radiografii. Pentru ca aceasta nu era trecuta in analizele standard am platit separat 65 ron. Nu prea mi-a placut ca l-au iradiat, dar daca asta era necesar ca operatia sa fie o reusita, fara surprize, m-am conformat. 
     Trecusera deja 2 ore jumatate de cand am ajuns la clinica, baietelul era epuizat si l-am trimis acasa cu soacra-mea, eu ramanand sa finalizez cu actele. Nu va puteti duce doar mamicile cu ei la acest consult deoarece copiii plang mult, si cand trebuie sa discuti anumite lucruri importante cu medicii, nu va puteti concentra sa faceti acest lucru, astfel ca eu am fost insotita de sot si de soacra. Cand terminam cu un consult, il duceam pe hol la sot si soacra si eu ramaneam in cabinet sa discut cu medicii. 
     Dupa ce i-am trimis acasa eu am ramas sa astept rezultatul radiografiei pulmonare, sa semnez contractul si sa platesc o parte din banii de operatie. Din totalul de 460 euro, 40 euro o reprezinta costurile cu acest consult preanestezic. Eu am platit 500 ron (cv la cursul bnr) urmand ca restul sa-i platesc cand vreau, dar cel tarziu la externare.
     A fost o zi obositoare si pentru copil dar si pentru mine ca parinte. E foarte greu atunci cand ii faci analizele copilului, multa vreme am amanat asta tocmai din aceste motive, nu voiam sa-l chinui, ma gandeam eu, degeaba, doar pentru a sta eu  linistita. Dar stiti ca in seara respectiva nu mai stia nimic? Parca nici nu s-ar fi intamplat, si eu care credeam ca o sa ramana marcat. Cred ca mai mult noi adultii ramanem marcati dupa aceste evenimente, ei uita si iarta foarte repede, chiar si pe fetele care l-au impuns in mana le-a iertat:)
     

vineri, 5 octombrie 2012

Hernia inghinala la copii-diagnostic

     Imi rasuna in minte vorba medicului nostru pediatru "cand ai copii incep si problemele care niciodata n-o sa se termine, doar ca difera in functie de varsta copilului". Si mare dreptate mai are. 
     Intr-o seara, dupa ce i-am facut baietelului dus, l-am intins pe pat ca de obicei ca sa-i pun pampersul si am vazut o umflatura. A si zis ca-l doare burta. Ne-am tot uitat impreuna cu sotul, parea ca si cum testiculul ar fi urcat sus in zona inghinala spre abdomen. Insa le-am verificat imediat  si erau amandoua in scrot. In zece minute nu mai avea nimic, nicio umflatura, a inceput sa se joace, dar eu am ramas nelinistita. A doua zi am sunat pediatra, si a zis ca e ori un testicul flotant, ori ceva ganglion. Nu am stiut nici eu sa-i explic exact ce am vazut. Oricum a ramas stabilit ca atunci cand i se mai elibereaza programul sa vina sa-l vada. Soacra-mea care sta ziua cu el, zice ca nu a vazut nimic, ca baietelul e sanatos si sa nu mai inventez boli si sa ma linistesc. Am mai si citit pe net ca daca ai hernie, atunci cand stai pe orizontala dispare. La baietelul meu era invers, cand a stat pe spate i-a aparut asa si conform descrierii nu parea hernie. Peste o saptamana iar s-a plans ca-l doare burtica, era tot asa dupa dus. M-am gandit ca are legatura cu apa calda de la dus si ca se dilata ceva vase. I-am facut repede o poza, ca sa-i arat si lu soacra-mea care nu ma credea.




     Cand a venit pediatra, inca de cand i-am aratat poza, inainte sa-l controleze, a zis ca e hernie inghinala, de fapt hernie inghinoscrotala. Mi-a explicat cum apare, ca toti prietenii ma intrebau "dar ce a ridicat greu?" si eu innebuneam cand ii auzeam, doar nu credeau ca l-am lasat sa ridice mobila...Baietii cand sunt in burta mamei au testiculele in abdomen, urmand sa coboare in scrot pe doua canale (fiecare in cate o parte, respectiv stangul si dreptul), din cate am citit maxim ar trebui sa coboare pana la 3 luni de la nastere. La unii aceste canale nu se inchid. In cazul baietelului meu nu s-a inchis cel drept, astfel ca ramane deschisa legatura intre scrot si abdomen si hernia e de fapt o bucatica de intestin care coboara pe canal. 
     Nu e ceva ce poate fi tratat cu medicamente, nu exista tratament decat cel chirurgical si cine are copilas, stie cum innebuneste pe un parinte cuvantul operatie, dar sa te mai si imaginezi cu copilul in operatie. Astfel ca incepi asa, cu plansul zilnic, in orice moment al zilei, oriunde (eu am plans si in statia de tramvai).
      Nici sa astepti prea mult operatia nu e bine, se poate intampla sa se "sugrume" acea bucatica de intestin , medical spus -ocluzie intestinala- si cand se intampla asta sunt dureri groaznice, trebuie operatie de urgenta. Asta e motivul pentru care nu vreau sa astept, de fiecare data cand zice ca-l doare burtica, chiar daca e de la papica, eu cred ca e de la hernie, sa stai tot timpul speriat te distruge psihic, asa ca am planificat operatia cat de repede am putut. Am vrut chiar mai repede dar a racit, chiar cand am fost la consult la chirurgul pediatru era racit, asa ca a trebuit sa asteptam sa-i treaca raceala si sa treaca cel putin 10 zile de la raceala pana la operatie, ca sa nu fie probleme la anestezie, trebuie sa fie perfect sanatos. Anestezia o sa fie totala si mi se ridica parul de groaza.
     Inca plang, pentru ca operatia am programat-o saptamana viitoare, asa ca pana atunci mult stres mai e. Am pus si poza in speranta ca pot ajuta si  alte mamici. In poza pare mai proeminent decat era in realitate. Nu e tot timpul asa,eu am observat doar dupa baita.
     O sa revin dupa operatie si sa va povestesc cum a fost, pana atunci mamici, aveti incredere in instinctul vostru, niciodata nu m-a inselat instinctul de mamica. Cand simti ca ceva nu e in regula, nu apleca urechea la ce spun cei din jur.