Daca dau cautare pe google: reintoarcerea la serviciu dupa stat acasa doi ani in concediu de maternitate, gasesc multe informatii cu privire la cadrul legal: legi, salariu etc. Nu ca astea n-ar conta, dar eu vroiam sa vad cum au trecut alte mamici peste socul reintoarcerii la munca. Abia acum ii inteleg pe cei inchisi in penitenciare ani de zile, rupti de lumea cotidiana, care odata iesiti in societate, nu stiu incotro s-o ia. Am iesit zilnic la plimbare, citesc presa, si nu numai, am avut acces la internet, am relationat cu alte persoane, dar cand ma gandesc ca de luni trebuie sa merg la birou, mi se face pielea de gaina. De vreo saptamana nu mai pot sa adorm decat spre dimineata. Nu stiu de fapt de ce mi-e mai teama, ca-i voi lipsi copilului (desi ramane cu bunica si cred ca mai mult imi va lipsi el mie decat eu lui), ca ma voi gandi tot timpul la el sau ca munca nu ma va mai lasa sa ma gandesc tot timpul la el.
In astia 2 ani nu am stat despartiti mai mult de 2 ore, dormim impreuna, mancam impreuna, facem totul impreuna. Simt ca ACUM se va taia cordonul ombilical. Si ma simt ciudat, de parca l-as trada pentru un loc de munca. N-o sa mai fiu prezenta la lucrurile noi pe care va invata sa le faca.
Dar frica cea mai mare e:
Oare o s-o iubeasca mai mult pe buni decat pe mine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu