Cand oamenii devin "animale"

     Titlul va duce cu gandul la problema care a impartit tara in doua, dar eu vreau sa va povestesc despre altceva. Mi s-au intamplat zilele acestea, doua lucruri care mi-au lasat un gust amar.

     La prima intamplare am fost implicata in mod direct, la celalalt eveniment,  am fost doar un martor, necuvantator din pacate, o sa vedeti mai jos de ce zic asta.

     Sambata stateam cu Tudor, copilasul meu de 3 ani, pe banca din curtea blocului nostru. Am povestit, ne-am jucat, am facut lucruri ce le face o mamica cu puiul ei. La un moment dat observ cu coada ochiului, cum un obiect cade de sus cu viteza si se indreapta spre Tudor.

      Era sa fac infarct, am crezut ca e o caramida de pe bloc. Totul s-a petrecut atat de repede ca efectiv nu am putut reactiona. Instinctiv am dus mana spre Tudor in incercarea disperata de-al proteja, dar nu am reusit mare lucru. Cand obiectul s-a lovit de pamant, a zburat apa peste tot.

      Era o gluma... Clasica gluma cu punga umpluta cu apa si aruncata de pe geam. Mie nu mi s-a mai intamplat asa ceva. Auzeam povesti de la frate-miu, din caminele studentesti din Timisoara, ca vara asta era distractia in timpul liber intre examenele din sesiune, dar aici e vorba despre un copil, mama lui si niste "animale".Cata minte trebuie sa ai/nu ai ca sa-ti doresti sa sperii un copil de 3 ani? Un copil care poate fi marcat timp indelungat de asemenea evenimente. Animalele erau niste muncitori care renovau un apartament de la etajul doi. Mi-au si subestimat inteligenta, spunandu-mi ca nu ei au facut asa ceva, dar legile fizicii ii dadeau de gol.    

       Atunci, pe moment, nu am reactionat cum as fi facut-o acum, mi-am zis ca nu pot sa ma cobor la nivelul lor si ca n-o sa reusesc sa schimb ceva in creierul lor bolnav. Acum, cred ca i-as strange de gat:)

       Astazi alte animale. De data aceasta una de sex feminin. Intersectie mare din Arad, aradenii stiu de Podgoria, am semaforul pe intermitent s-o iau la dreapta. In fata mea o masina opreste, desi exista semnul oprirea interzisa. De pe locurile din spate coboara o "doamna" de 48-50 ani. Normal ca nu se uita cand deschide usa, ca pasagerii cred  ca nu au obligatii, ci doar drepturi. Usa se deschide exact in fata unui biciclist , plin cu bagaje si mai in varsta, care pica secerat. Femeia coboara, isi aseaza poseta pe umar si merge mai departe. Niciun gest de "iarta-ma!"sau "imi pare rau". Nu mi-a venit sa cred ca am vazut asa ceva.

     Mi-e ciuda pe mine, trebuia sa cobor din masina, s-o prind de mana si s-o tin pe loc. Trebuia sa sun la politie. Trebuia... Puteam sa fac multe si mi-e ciuda ca nu le-am facut. Sunt sigura ca eu ma simt mai vinovata decat se simte acum individa. Dar credeti-ma, ca daca se oprea acolo un OZN cred ca as fi fost mai putin socata de aparitia lui decat de toata faza de astazi.

     Exista si astfel de oameni printre noi. Rusine sa le fie!