Viata mea nu e roza perioada asta si pobabil ca asta imi determina o nevoie absurda de roz.Si atunci, macar la suprafata sa fie, daca pe interior nu se poate. Nu am cine stie ce suparari adancite, sa nu va imaginati cine stie ce grozavenii, e vorba doar despre raceala cu care se confrunta copilasul meu acum. Si cum sunt eu o mamica stresata de felul meu, o raceala de-a lui ma darama psihic. De asta cred ca urasc atata anotimpul toamna, ca vine insotit de raceli si gripe, si naiba se poate bucura de frunzele care cad, ca daca aud la cativa km de mine si Tudor, ca cineva tuseste, ma apuca strechea si o iau la sanatoasa, ferindu-mi copilul de boli si inevitabil si de frumusetea unei zile caldute de toamna.
Postarea aceasta este despre obsesia mea aceasta perioada catre ojele roz, nu despre toamna, asa ca trageti-ma de maneca sa revin la subiect.
Am intrat azi intr-un magazin si desi erau si alte nuante dragute, creierul imi coordona mana doar catre ojele roz. Dupa cum vedeti, nici macar nu sunt foarte diferite una de cealalta, dar uneori nebunia unei femei , nu cunoaste limite. Gata, ca m-am blamat destul, parca nu despre mine as vorbi...
Cred ca mi s-a intamplat maxim de doua ori in viata treaba asta. Mi se pare o jignire adusa patronului (bineinteles ca nu cu el de fata) si desi de cele mai multe ori o merita, nu ma reprezinta.
A si sarit putin de pe o unghie, dar sper sa-mi reziste macar pana maine. Unghiile le-am facut folosind albul mat marca Gabrini, rozul l'oreal si putina joaca cu sclipiciul argintiu de la kallos. Dar nu-i bai daca sare oja, doar am alte trei nuante de roz de experimentat, nu?:)
Sa aveti o dupa-masa frumoasa de toamna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu