Melcul

     Imi amintesc ce vesela eram in preajma unui animalut, atunci cand eram mica, dar si mult timp dupa. Stiu ce mult influenteaza un prieten necuvantator, comportamentul unui copil. Pentru ca blocul este casa noastra si spatiul este limitat, nu am adus floace (par de animale) prin casa ci am ales o gelatina:)).

      Inainte de a ma condamna, aflati ca ador animalele, dar de cand il am pe Tudor, vreau sa-l tin departe de parul de animale. Cand eram mici, la casa, aveam de la gaini si gaste, pana la porci si iepuri. Animalele preferate erau gainile, pentru ca intotdeauna closca avea multi pui si ma atasam de cate unul. Cum te poti juca cu un pui de gaina? Ohoo! Ii purtam pe umar sau in gluga, asta pana cresteau, ca dupa, abia ii tineam pe mana. Aveau regim special.

      Tratate ca niste vip-uri:cu branza, miez de paine si rame proaspete, cresteau intr-o luna, cat altele in trei. Imi amintesc ca Pitzusca, una dintre prietenele mele de atunci, cand a facut primul ou, nici nu stia sa cotcodaceasca. L-a facut si gata, s-a intors sa se joace cu mine (adica s-o port in brate si s-o mangai pe pene).
      Las deoparte povestile gainilor din copilaria mea, din grija pentru reputatia mea de blogger serios si ma opresc la o zi din saptamana trecuta, cand fugind cu actele la firma, nu mai stiam cum sa-mi feresc talpile picioarelor de multimea melcilor, iesita dupa o ploaie sanatoasa. Ploaia a fost sanatoasa, mai putin mintea mea, care a hotarat pe loc ca Tudor e pregatit pentru primul animalut din viata lui. Si daca majoritatea alege un acvariu cu un peste pentru copilul lor, eu am insfacat un melc, l-am varat in folia  pentru acte si l-am adus acasa. Cand i l-am prezentat lui Tudor, i-am spus ca acesta este animalutul lui si ca va trebui sa aiba grija de el. Ce poate fi mai usor de atat?Ca doar nu trebuie scos afara la pisu, nu latra, nu plange.

      L-am pus intr-o cutie cu o frunza alaturi, aceasta reprezentand micul dejun/pranz/cina/pat. Prima zi de viata a acestuia, in sanul familiei noastre, a decurs normal. A ramas in grija lui Tudor care lua cu servetelul caca melcului (nu-mi cereti poze cu caca melcului, ca s-ar putea sa am:). I-am sunat de la munca, pe Tudor si soacra-mea (care sta cu el ziua) si i-am intrebat:
-Ce faceti?
-Plimbam melcul prin iarba...doamne tuna-l " zise soacra-mea. A trebuit sa-l pun in punga, sa-l scoatem la aer.
Ups! Gluma mea cu animalutul de casa, s-a transformat in ceva serios. Dupa alte cateva zile, am incercat sa-mi repar greseala. I-am explicat lui Tudor ca melcul sufera inchis intr-o cutie si ca afara, in gradina blocului, sigur va trai mai fericit. Desi are doar trei ani, Tudor este un copil matur si a inteles. Am eliberat melcul jos, la bloc, intre niste tufe. Satisfacuta ca am rezolvat situatia cu tact si diplomatie, ne-am indreptat spre marele spatiu educativ al orasului:mall-ul...
      Dupa cateva ore ne-am intors. Cum a coborat din masina, tzusti la boscheti.
-Ce faci acolo puiule?
-Iau melcul.
-Pai...melcul a plecat. Ai zis ca vrei sa traiasca fericit in iarba, unde este casa lui
-Dar e prietenul meuuuuuuu!!!
Au urmat hohote de plans, moment in care mi-am dat seama ce dracie am facut.
Apoi, am facut ceea ce ar fi facut orice mama in locul meu. M-am asezat in patru labe, am aprins telefonul sa am putina lumina (era deja bezna afara) si mi-am bagat mainile prin pamant si boscheti. Speram sa gasesc macar o cochilie goala. Dupa indelungi cautari, am gasit un melc fericit.
Dupa ce l-am gasit eu, n-a mai fost fericit...

Sa nu ma intrebati daca e acelasi din prima zi. Primul era mai letargic, asta pare mai curios, vrea sa-mi exploreze casa.

 Eu nu vreau...